Bocanu Iulia-Cătălina este elevă a Colegiului Național Al Odobescu și o pasionată de fotbal (susținătoare infocata a lui FC Argeș) și teatru. Mai mult, Cătălina scrie piese de teatru care deja au fost puse în scenă. Dar mai bine să o lăsam pe tânăra autoare și actriță să răspundă la întrebarea: De ce teatrul?

”Se spune că fiecare se naște cu un talent special pe care-l descoperă mai devreme sau mai târziu. Interesul meu pentru teatru începe prin clasa a III-a. Știți serbările alea clasice de sfârșit de an din școala primară? Oh, da! În primii doi ani am avut de-a face numai cu poezii după care nu prea mă omoram. Urmează clasa a III-a și primul rol. Era o piesă cu tematică religioasă și, în ciuda faptului ca replicile erau tot un fel de versuri, am venit cu drag la repetiții. Am fost motivată să mă implic datorită existenței mișcării scenice, recuzitei și posibilității de a-ți pune amprenta pe propriul personaj. Atunci nu am știut ca acestea erau elementele principale care mi-au atras atenția, dar știam că e un mediu care-mi place și chiar mi se părea că mă integrez bine. În clasa a V-a deja îmi scriam propriile scenarii. Nu erau grozave, evident, dar erau pline de pasiune și dedicare. Eram o puștoaică de 11 ani cu o imaginație bogată, cu mintea plină de idei și un suflet plin de speranță. Am avut posibilitatea să-mi expun ideile în aproape toate activitățile școlare și extrașcolare la care participam. Pentru asta le sunt recunoscătoare cadrelor didactice din Scoala Gimnazială „Marin Braniște” care m-au încurajat mereu și mi-au oferit ocazia să-mi dezvolt talentul.”

Reporter: Iar acum sunteți o trupă în adevăratul sens al cuvântului….

Cătălina Bocanu:În 2016 când am intrat la Colegiul Național „Alexandru Odobescu”, erau alegerile pentru președintele Consilului Școlar al Elevilor. Se făceau ședințe periodice cu șefii de clasă, care inițial mă deranjau din cauză că eram singura persoană din clasă care-și pierdea pauzele mari. Ședințele mi-au captat atenția când au început să aibă ca subiect principal discursurile ținute de candidații pentru funcția de președinte al Consiliului. Printre cuvintele pompoase și promisiunile făcute, am auzit și ideea înființării unui club de teatru în cadrul liceului. Era fix ce voiam. Deodată interesul meu a crescut și eram cea mai entuziasmată persoană din sala.
Ideea a devenit realitate, datorită unor persoane foarte dragi mie, și deja în februarie 2017 exista un club de teatru plin de copii timizi, dar dornici să realizeze ceva. În 2 ani și jumătate de activitate, timiditatea s-a transformat în curaj, unii au venit, alții au plecat, s-au legat prietenii, s-au realizat proiecte importante: de la spectacole cu tematică stabilă și spectacole caritabile, până la posibilitatea unora de a participa la proiecte individuale. Clubul de teatru al Colegiului Național „Alexandru Odobescu”, denumit ulterior „Odo Theater Club”, a dat posibilitatea unor copii de a se remarca în diferite activități și proiecte, un exemplu fiind faptul că scriu acum aceste rânduri. Vă așteptăm la teatru!„