Clubul FC Argeș, prin cele 13 secții ale sale, trebuie să asigure paza și protecția la evenimentele sportive pe care le organizează. Secțiile care aduc cei mai mulți spectatori sunt fotbalul și baschetul. Cum clubul apaține primăriei Pitești, banii redicționați către firma de pază care deține acest contract – Șoimul Securiti Protect – aparținând lui Marian Răuță, vin de la bugetul local.
Astfel, în 2017, prin atribuire directă, contractul de pază al clubului FC Argeș a ajuns la firma Șoimul Securiti Protect și s-a ridicat la valoarea de 80.200 lei fără TVA. Anul acesta, contractul a ajuns la suma de 100.730 lei, tot prin atribuire directă, fără TVA, ceea ce tradus în vechea monedă înseamnă aproximativ 1 miliard 200 de mii de lei, TVA inclus, bani din bugetul local.
In altă ordine de idei, Marian Răuță conduce o firmă de agenți de pază, mulți dintre ei aflați în prag de pensionare, care uneori fac exces de zel la meciurile organizate de FC Argeș, chiar și atunci când vine vorba de presă pe care o scoate târâș din incintele sportive, pe motiv că filmează din locuri neindicate de ei. De parcă presa ar fi la școala de corecție și ar trebui legată dacă mișcă-n front!
Cu toate acestea, Răuță face și gesturi de mare omenie, cum ar fi să dea niște sticle cu apă galeriei FC Argeș, lucru cu care se laudă în presă.
Redăm integral un material apărut în presa locală, cu ceva ani în urmă:
Apă rece, gratuit pentru spectatori
Galeria cântă neobosită, deşi se perpelesc cu toţii la soarele nemilos al amiezii. Iubirea lor pentru FC Argeş e insensibilă la vipie. La tribuna a II-a, la fel. Nu numai că n-a plecat aproape nimeni, dar au mai venit şi alţii, după pauză. Marian Răuţă are o idee la care nimeni nu se gândise: „Băi, ia luaţi nişte apă rece şi împărţiţi oamenilor de la tribuna a II-a! Când le terminaţi, veniţi să luaţi altele. Împărţiţi în mod special la copii mici, femei sau oameni în vârstă!”
Apă pentru spectatori
Oamenii de ordine se conformează şi împart spectatorilor apă rece. Jandarmii au cerut imperios să nu intre nimeni cu sticle de apă, că aşa prevede legea. „Îi înţeleg, zice Marian Răuţă, dar legea asta are şi spirit, nu doar literă. Mai merge şi interpretată. Nu trebe să mori cu ea în braţe”.
