-”Domn profesor, nu mai pot!”
-”Hai, hai că dacă intru eu la vârsta mea, alerg mai mult!”
-”Eu nu mă vait…”, zise un puști rumen în obraji abia mai respirând.
Aceasta era, într-o zi caldă de toamnă, atmosfera pe terenul de sport dintr-o comună argeșeană. Zeci de puști, echipați corespunzător efectuau obișnuitul atrenament de fotbal. După o absență de ani de zile, la Slobozia renaște fotbalul pentru copii. Aflăm de la antrenorul Cornel Firicel că grupele au fost înființate acum trei luni și fac parte din Școala Young Boys.
”Avem 50 de copii atât din Slobozia cât și din satele învecinate. Copiii au simți lipsa fotbalului iar acum ne bucurăm împreună. O să-i înscriem și în competiții destinate lor, doar că în acest moment sunt oprite din cauza Covidului.”
Dau să întreb cu ce ajung copiii din satele vecine la antrenament și imediat îmi sare în ochi parcarea plină de ”bolizi.” Copiii de la țară nu sunt aduși de părinți cu mașini confortabile, au propriile lor mijloace de transport….
După o pauză de hidratare, tinerii fotbaliști își reiau antrenamentul…și, întotdeuna există cineva care se duce după mingea care se încăpățânează să sară gardul cât mai departe. Am remarcat că terenul de fotbal este îngrijit și că vestiarele copiilor sunt pregătite așa cum trebuie.
