Domeniul de afaceri este un mediu dinamic, dominat de schimbari fulgeratoare, ceea ce poate fi atat un avantaj, cat si un dezavantaj. Din punct de vedere financiar, aceste schimbari pot destabiliza firma si sa o aduca intr-un punct in care plata creditelor, facturilor sau partenerilor sa nu mai poata fi efectuata la timp. In acest caz apare situatia de insolventa care, desi este neplacuta si nedorita, dar care are totusi cai de scapare viabile.
Procedura de insolventa este o chestiune legala la care antreprenorii pot apela pentru a-si salva afacerile de la faliment si a-si achita in acest mod datoriile in tip util.
Ce reprezinta insolventa?
Insolventa este o situatie de natura financiara care apare in momentul in care o anumita firma nu mai are capacitatea sau resursele de a-si achita datoriile curente fata de institutiile cu care are contracte incheiate. Din punct de vedere legal, o firma intra automat in insolventa la 60 de zile de neplata a unor facturi scadente. Desi este o situatie nefavorabila, este totusi reversibila, prin demararea unei proceduri de reorganizare.
Ce poate determina o firma sa ajunga in situatia de insolventa?
Exista multi factori care pot conduce spre acest statut nedorit si tocmai de aceea, in calitate de antreprenor, trebuie sa ii cunosti pe fiecare, pentru a fi capabil sa ii eviti. Majoritatea graviteaza in jurul situatiei financiare curente. Mai exact, firma nu mai are suficiente venituri pentru a-si achita responsabilitatile, a realizat anumite activitati de natura economica care nu sunt rentabile, incasarile au un nivel mai scazut decat cheltuielile, exista anumite fraude la nivel intern si multe altele derivate. In aceste cazuri, deschiderea procedurilor de insolventa reprezinta singura solutie viabila, care ar putea conduce catre un rezultat relativ favorabil.
Procedura de insolventa – ce inseamna si cum se realizeaza?
Deschiderea procedurii de insolventa reprezinta solutia judiciara la care societatea in cauza poate apela pentru redresarea situatiei financiare. Este de doua tipuri, generala si simplificata. Cea dintai vizeaza reorganizarea judiciara si incercarea de reabilitare a firmei pe un traseu pozitiv. Procedura simplificata duce la intrarea directa a debitorului in faliment si este cel mai negativ scenariu.
Insolventa la randul ei vizeaza doua aspecte. Daca a fost stabilita ca fiind o prezumtie si ca este iminenta. Cu alte cuvinte debitorul nu a reusit sa isi achite atributiile contractuale in termen de 60 de zile si, in urma unor analize fiscale, se dovedeste si faptul ca nu avea posibilitatea reala sa faca acest lucru.
Una dintre situatiile cele mai de dorit dupa declararea starii de insolventa este ca debitorul sa reuseasca sa castige, prin metode juridice, un interval de 3 ani, timp in care sa gaseasca solutii de restabilizare. In cazul in care planul nu da randament, falimentul este inevitabil dupa expirarea termenului stabilit.
O alta consecinta a deschiderii procedurii de insolventa ar putea fi falimentul direct, fara sanse de redresare. Cu alte cuvinte, firma suporta lichidarea tuturor bunurilor pentru achitarea contravalorii datoriilor curente.
Deschiderea procedurii se poate face fie la solicitarea debitorului cand devine constient de faptul ca nu dispune de resursele materiale necesare pentru efectuarea platilor; fie la a creditorilor, cand nu-si mai primesc platile nici dupa 60 de zile de la data scadenta; sau a angajatilor unei societati atunci cand nu isi mai primesc salariile. Aceasta actiune se face in baza unor acte doveditoare ale situatiei, urmand ca firma in cauza sa accepte si sa recunoasca acest statut, scapand astfel de majoritatea sanctiunilor legale care deriva din neplata. Desigur ca are si posibilitatea de a depune contestatii, in cazul in care solicitarea vine de pe plan extern (creditor).
