Concediul de odihnă este un drept fundamental al salariatului ce nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări ori limitări. În acest context, dorim să subliniem câteva aspecte esențiale:
Obligația angajatorilor. Fiecare angajator are obligația de a acorda concediul de odihnă anual angajaților săi, în conformitate cu prevederile legale. Astfel, potrivit art.146, alin.1 din Codul Muncii republicat, concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Durata concediului de odihnă anual este de minimum 20 de zile lucrătoare, aceasta fiind stabilită în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective de muncă aplicabile. Refuzul sau amânarea nejustificată a acestui drept este sancționat conform legislației în vigoare.
Dreptul angajaților. Conform legislației, fiecare angajat are dreptul la un concediu de odihnă anual de minimum 20 de zile lucrătoare. În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parţial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.
Planificarea concediului. În raport de dispozițiile art. 148 alin 1, din Codul Muncii republicat, efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări, angajatorul având obligativitatea întocmirii acesteia până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.
În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă., transmite ITM Argeș.