De-a lungul timpului președintele PSD Argeș și șeful Consiliului Județean Argeș, Ion Mînzînă, a avut numeroase derapaje de exprimare, atât pe rețelele sociale cât și în cadrul unor evenimente publice. Nimeni nu a scăpat de mânia sa transpusă în cuvinte jignitoare și ofesansatoare și chiar amenințări, fie că au fost politicieni, angajați ai Consiliului Județean, colegi de partid, primari, ziariști, bărbați, femei și chiar copii. Ultimul derapaj a vizat o fată de 14 ani care a câștigat un premiu la o olimpiadă de franceză și a fost ironizată de președintele Ion Mînzînă. În loc de felicitări, fata a fost umilită într-o postare de pe Facebook, iar lucrurile au căpătat o gravitate și mai mare în momentul în care, potrivit capturilor de ecran publicate de familie, mesajul a fost redistribuit chiar de președintele Consiliului Județean Argeș, Ion Mînzînă.
Dacă multe i s-au iertat lui Ion Mînzînă, iată că această grosolănie la adresa unei fete de 14 ani nu a putut fi trecută cu vederea de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelui care a transmis un comunicat de presă în care Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului s-a dezis de Mînzînă și a subliniat că acesta nu se află sub ”protecția” sa, chiar dacă în opinia publică și în anumite cercuri se vehiculează această idee. Mai mult, și alte înalte fețe bisericești au luat atitudine cum ar fi Prof. Dr. Psih. Rafael Vintilă. Acesta transmite printre altele: „Absența unei reacții imediate nu poate fi interpretată ca o formă de complicitate, ci ca o manifestare de echilibru și discernământ.
În comunicat se atrage atenția că presiunea mediatică pentru delimitări rapide riscă să deturneze discuția de la faptele concrete și să creeze confuzii între responsabilitatea individuală și cea instituțională. În acest sens, instituția precizează că eventualele derapaje de limbaj sau conduită trebuie analizate exclusiv în sfera personală, politică sau juridică a celor implicați.
Totodată, reprezentanții Bisericii reamintesc activitatea constantă desfășurată în sprijinul comunității, în special în domeniul educației. În această perioadă, Calinic Argeșeanul a oferit cărți și rechizite elevilor din Câmpulung, urmând ca, în perioada următoare, să premieze alți tineri olimpici. Oficialii Arhiepiscopiei subliniază că instituția trebuie evaluată prin prisma activității sale pe termen lung și a implicării în viața comunității, nu prin asocierea cu controverse punctuale.
În final, se face apel la o abordare echilibrată în spațiul public, bazată pe distincția clară între responsabilitatea individuală și cea instituțională, precum și pe evitarea transformării unor situații punctuale în atacuri generalizate asupra Bisericii.
Dacă până acum, alte instituții ale statului nu au luat poziție față de această nouă ieșire nedemnă a bărbatului, omului, liderului, cap de familie și tată, Ion Mînzînă, toiagul Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului vine ca o reparație morală pentru toate ”victimele” căzute sub mânia și batjocura celui ales de argeșeni să îi conducă și să le fie un exemplu în comunitate, cu atât mai mult că deținea și o poziție în cazul bisericii argeșene, pe care de acum nu o mai deține.
Redăm mai jos tot comunicatul Prof. Dr. Pshih. Rafael Vintilă
În ultimele zile, în spațiul public au circulat texte și comentarii care nu se mai limitează la analiza unui episod punctual, ci încearcă să deplaseze responsabilitatea asupra unei autorități ecleziale mai largi, personificate în Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul. O asemenea mutare ignoră diferența esențială dintre răspunderea directă pentru o faptă și atribuirea indirectă a vinei prin simplă asociere instituțională.
Se insinuează astfel o logică facilă și nedreaptă: dacă o persoană aflată, temporar sau conjunctural, într-un cadru administrativ, civic ori onorific produce controverse, atunci ierarhul este prezentat drept garant moral automat al fiecărei afirmații sau reacții ale acelei persoane. O asemenea interpretare poate părea comodă pentru publicul grăbit, dar nu constituie o probă reală de responsabilitate. Ea exprimă, în fond, o formă de vinovăție prin asociere și o personalizare abuzivă a instituției.
În cazul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, trebuie avut în vedere contextul obiectiv al slujirii sale. După reînființarea Episcopiei Argeșului în 1990, a fost numit locțiitor de episcop, ales episcop eparhiot în același an, iar din 2009 este arhiepiscop al Argeșului și Muscelului. Aceste repere arată nu doar continuitatea, ci și greutatea unei misiuni pastorale și instituționale exercitate de-a lungul deceniilor. În același timp, anul 2025 a avut o semnificație majoră pentru Biserica Ortodoxă Română, prin marcarea centenarului Patriarhiei Române și a 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei, într-un cadru care a reafirmat discernământul, echilibrul și responsabilitatea instituțională. Rolul unui ierarh nu este acela de a administra public reacțiile fiecărei persoane care gravitează în jurul unei instituții și nici de a transforma Biserica într-o tribună de conflict cotidian. Misiunea sa este una pastorală, de echilibru, discernământ și păstrare a ordinii morale și instituționale. În acest sens, absența unei reacții imediate nu poate fi tradusă automat drept complicitate sau validare tacită. Uneori, reținerea înseamnă tocmai refuzul de a legitima o escaladare artificială și voința de a evalua faptele dincolo de presiunea emoțională a momentului.
De aceea, cererile de delimitare rapidă și spectaculoasă trebuie privite și prin prisma mecanismelor de presiune mediatică pe care le activează. În plan psihologic și retoric, ele presupun adesea deplasarea responsabilității, simplificarea brutală a raporturilor cauzale, inducerea unei culpe morale colective și deturnarea atenției de la analiza faptelor către o țintă simbolică mai convenabilă. O critică publică este legitimă numai atunci când rămâne legată de conduite și responsabilități clar identificabile. În clipa în care extinde artificial vina asupra unor persoane sau instituții fără raport direct cu faptele imputate, ea devine un instrument de manipulare emoțională.
Totodată, trebuie păstrată fără echivoc distincția între planurile de răspundere. Dacă există derapaje de limbaj, atitudine sau conduită în spațiul civic, acestea trebuie analizate exact acolo unde apar: în responsabilitatea personală, publică, juridică ori politică a celor implicați. Transferul mecanic al acestei vine asupra Bisericii nu doar falsifică raportul real al responsabilităților, ci transformă instituția religioasă într-o țintă convenabilă pentru tensiuni care au, în fond, altă origine.
Raportul dintre Biserică și comunitate nu poate fi redus la controverse de moment. Există o activitate publică și constantă care arată preocuparea Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului pentru educație, sprijin social și susținerea tinerilor. În acest context, este relevant faptul că, în această săptămână, la Câmpulung, ierarhul a oferit cărți și rechizite elevilor, iar în perioada următoare, cu prilejul hramului Paraclisului Universitar, urmează să fie premiați alți olimpici. Aceste fapte nu sunt ornamente de imagine, ci semne ale unei direcții constante: susținerea concretă a educației, a meritului și a formării tinerilor.
Astfel de inițiative nu sunt episoade izolate, ci expresia unei linii coerente de implicare în viața comunității. De aceea, o autoritate eclezială nu poate fi evaluată onest prin absorbția automată a fiecărei polemici în care sunt implicate persoane aflate, direct sau indirect, în proximitatea sa. O asemenea metodă este superficială și nedreaptă. O autoritate se judecă în raport cu ansamblul slujirii sale, cu faptele verificabile și cu continuitatea unei activități instituționale, nu prin contaminare artificială cu orice scandal conjunctural.
Există, desigur, o așteptare legitimă de claritate morală în spațiul public. Dar claritatea morală nu înseamnă reacție precipitată, nu înseamnă execuție simbolică și nu înseamnă validarea unui limbaj agresiv doar pentru că acesta se prezintă, convenabil, sub masca exigenței etice. O societate matură are nevoie de distincții ferme între faptă și interpretare, între răspundere directă și vinovăție prin asociere, între critică legitimă și presiune retorică exercitată asupra unei ținte convenabile.
În plus, este profund regretabil atunci când numele copiilor și al tinerilor ajung să fie târâte în controverse care nu le aparțin. Performanța școlară și efortul unei generații tinere nu au voie să fie degradate la statutul de muniție pentru conflicte de imagine. Ele trebuie recunoscute, protejate și premiate. Tocmai acest lucru îl arată și preocuparea concretă a ierarhului Calinic din perioada următoare, prin susținerea tinerilor merituoși, pentru că valorile reale nu se instrumentalizează și nu se sacrifică pentru polemici de moment. Valorile adevărate se cultivă, se apără și se încurajează, chiar și atunci când sunt încă în formare.
Dincolo de dispute și de interpretări, rămâne necesară o reflecție onestă asupra responsabilității individuale a fiecărui cetățean și asupra modului concret în care contribuie, prin atitudine, discernământ și faptă, la susținerea binelui general, a educației, a caracterului și a sănătății morale a comunității.
Protos. Prof. Dr. Psih. Rafael Vintilă
