În fiecare an, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, credincioșii se îndreaptă în număr mare spre mănăstirea rupestră Nămăiești, unul dintre cele mai vechi și mai încărcate spiritual așezăminte monahale din județul Argeș și din țară. Sărbătoarea a început încă din noaptea precedentă, când la mănăstirea de maici păstorită cu infinită bunătate și pricepere de Maica Stareță Lucia, a fost oficiată slujba de priveghere, într-o atmosferă de profundă trăire duhovnicească.
Despre însemnătatea acestui loc deosebit ne-a vorbit Mirela-Isabela Popescu, cadru universitar la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și ARTE ”Sf. Muceniță Filoteia” din Pitești, autoarea lucrărilor ”Invățătura despre Maica Domnului după Sfintele Envaghelii” și ”Chipul Iconografic al Maicii Domnului – Făcător de minuni pe pământ românesc” o figură marcantă implicată de-a lungul timpului într-o serie de proiecte, granturi și sesiuni de comunicări științifice, naționale și internaționale. Din cartea ”Chipul Iconografic al Maicii Domnului- Făcător de minuni pe pământ românesc” aflăm de la autoare că: ”Din punct de vedere teologic, icoana Maicii Domnului o reprezintă pe prima fiinţă umană care a realizat scopul Întrupării: îndumnezeirea omului. Această reprezentare este, împreună cu icoana lui Hristos, fundamentul tuturor iconografiilor care îl reprezintă pe Dumnezeu devenind om.
Iconografii din toate timpurile au încercat să o prezinte pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă și slăvită pe cât au fost ei de capabili. Uneori au pictat-o mâhnită și uneori îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală și de înțelepciune.
Tradiția îi atribuie Sfântului Apostol Luca cinstea de a fi pictat prima icoană a Maicii Domnului. Se cunosc trei tipuri de icoane pictate de el: „Umilenie” (Doamna noastră a Afecțiunii), „Hodigitria” (Cea care ne arată calea) și al treilea tip, fără Prunc sau rugându-se Pruncului Iisus. (Informațiile despre al treilea tip sunt confuze).
Doamna Preacurată este prezentată întotdeauna cu capul acoperit cu o năframă, care Îi cade pe umeri, conform cu tradiția iudaică din acele vremuri. Această năframă sau acoperământ de cap este, de obicei, roșu pentru a simboliza suferința și sfințenia astfel obținută. Sub această năframă, hainele Îi sunt albastre, simbolizând umanitatea Maicii Domnului.
Sunt pictate și trei stele, una pe frunte și câte una pe fiecare umăr al Maicii Domnului. Aceste stele simbolizează fecioria. Maica Domnului a fost fecioară înainte, în timpul sarcinii și după Nașterea Domnului. Aceste trei stele mai sunt și simbolul Sfintei Treimi. Uneori, a treia stea este acoperită de chipul Mântuitorului Copil, a doua persoană a Sfintei Treimi.
În aceste icoane nu mai este alt subiect, în afara Mântuitorului, care este pictat cu tot atâta dragoste și tot atât de des ca și Maica Domnului. Există cinci tipuri principale de Icoane ale Maicii Domnului în iconografia ortodoxă: Călăuzitoarea, Mila Afectuoasă, Dulcea-sărutare, Milostiva, Mijlocitoarea, Rugătoarea, Maica Domnului „Galaktotrofusa”. În concluzie putem spune că Maica Domnului este Chipul Bisericii creștine.”
Un element aparte al acestui loc îl reprezintă tradiția păstrată de-a lungul timpului, potrivit căreia obștea mănăstirii numără permanent 33 de maici, simbolizând vârsta Mântuitorului Iisus Hristos. De-a lungul anilor, orice modificare a numărului a fost urmată de evenimente care au readus obștea la acest număr, întărind credința în rânduiala specială a locului. Mănăstirea Nămăiești este un lăcaș unic, săpat în stâncă, datând, potrivit tradiției, încă din primele veacuri creștine și atestat documentar în secolele XV-XVI.
De-a lungul timpului, icoana a devenit un important punct de pelerinaj, fiind cunoscută pentru ajutorul oferit celor care se roagă cu credință, în special pentru vindecări și împlinirea dorințelor. ”Eu însămi am cercetat și documentat acte de mare minune care s-au săvârșit asupra celor care s-au rugat cu toată credința icoanei de la Nămiești. În special femeile care nu pot avea prunci vin și îi cer ajutorul, și așa cum am spus, pot certifica existența unor familii care mai apoi s-au îmbogățit cu prunci.”, ne-a mărturisit reputatul teolog care ne-a fost și ghid în această incursiune spirituală, culturală și istorică.
Astăzi, de Izvorul Tămăduirii, are loc slujba arhierească dedicată hramului Izvorul Tămăduirii, la care participă un sobor de preoți, alături de numeroși preoți și credincioși veniți din toate colțurile țării. Prin încărcătura sa spirituală și prin tradițiile păstrate cu sfințenie, Mănăstirea Nămăiești rămâne, și în acest an, un loc de întâlnire între credință, istorie și speranță, în ziua binecuvântată a Izvorului Tămăduirii.
Mânăstirea Nămăiești face parte din ceea ce se numește Meteora României, alături de alte două asezăminte din Argeș: Corbii de Piatră și Cetățuia Negru Vodă. Asemenea complexului din Meteora, aceste așezăminte par suspendate între cer și pământ, devenind locuri de reculegere, liniște și apropiere de divinitate. Prin unicitatea lor și prin încărcătura spirituală, mănăstirile rupestre din Argeș atrag tot mai mulți pelerini și turiști, consolidându-și reputația de „Meteora României”.
