Este un fapt îmbucurător că în coaliție se discută deja despre construcția bugetului pe anul viitor. Cred că este un prim pas ca Legea Bugetului să fie adoptată într-un termen rezonabil, astfel încât administrațiile locale și județene, dar și ministerele să poată să își continue programul de dezvoltare încă din primăvară.
Consiliul Județean Argeș, de exemplu, va avea joi o ultimă dezbatere pe Strategia de Dezvoltare Durabilă valabilă până în 2027. Bugetul de anul viitor înseamnă prima etapă din punerea în aplicare a acestei strategii.
Sper ca noul guvern să se abțină să aloce fonduri discreționar. Am spus acest lucru atunci când #PSD era în opoziție, o spun și acum. Să se uite pe ce proiecte are fiecare comunitate și să încerce să sprijine aceste proiecte.
În al doilea rând, nu am mai auzit nimic despre pragul de impozitare pentru marile corporații. Pragul minim de 15% pe cifra de afaceri, așa cum s-a decis la nivel european, ar trebui să se aplice tuturor multinaționalelor care obțin o marjă de profit de cel puțin 10%. Iar tot ce este peste acest prag va duce la o impozitare cu 20% a profiturilor obținute de pe urma vânzărilor în țările unde corporația respectivă operează.
Dacă până acum statul român și-a dovedit slugărnicia față de coloșii economici, le cer liderilor de la centru și miniștrilor să aibă acest curaj și să respecte linia de la nivel european. Am încurajat mereu marile companii să vină în țara noastră, în județul Argeș, dar am și susținut permanent că este corect ca măcar o parte din banii pe care aceste companii îi fac în România să rămână în țară. Ar fi corect pentru românii care muncesc la aceste companii, pentru statul român care, așa cum este el, șchiop și slab câte o dată, să beneficieze, într-o formulă sau alta, de banii pe care aceste firme îi fac în țara noastră.
Cu un impozit minim de acest fel, care va fi perceput oriunde, companiile nu vor pleca în altă parte, pentru că în orice țară vor fi nevoite să plătească același impozit. În plus, această teorie a migrării companiilor este una alarmistă și falsă, pentru că nu doar factorul impozitării este luat în calcul atunci când se analizează o astfel de decizie.
Nu văd de ce să continuăm să ne împrumutăm cu o mie de euro pe secundă, împrumutând astfel fiecare cetățean și fiecare companie autohtonă, pentru că românii și firmele românești sunt cele care contribuie la bugetul de stat în prezent cu precădere, în timp ce marile companii își mută profiturile în țări terțe și în paradisuri fiscale.
