Ascultând discursul premierului Nicolae Ciucă, viitorul șef al PNL și viitorul președinte al țării, susținut în fața unor delegați mai puțin entuziasmați ca la alegerea lui Florin Câțu, când a fost mai pe veselie, mai pe aplauze, când s-au distrat toți liberalii, nu doar Alesul, desi era pandemie, totul transformându-se într-o petrecere câmpenească cu mici și bere, m-am simțit însuflețită și mândră că sunt contemporană cu acești oameni. Că, vorba unei fete din preajma Alinei Gheorgiu, președintele PNL Argeș: ”Ar trebui să fim mândri!”. Păi da, chiar suntem. Și, dacă, vreodată am rătăcit sentimentul de mândrie față de conducătorii noștri, Diana Maria Tobă ne-a readus pe calea Adevărului și, făcându-mi autocritica declar și semnez că îmbrățișez reeducarea într-o sumă de valori și principii liberale.
Mă dezic de tagma ziariștilor locali care au îndrăznit să întrebe: ”Cât a costat vizita tovarășei Gorghiu, în SUA”. Elementele dușmănoase, printre care mă număr și eu, au fost imediat luminate de un mesaj venit să restabilească Calea și Adevărul conducătorilor noștri, care nu precupățesc niciun efort pentru bunăstarea norodului veșnic nemulțumit. Redăm mesajul tovărășei Tobă, tobă de învățăminte și strălucite indicații: Vizita doamnei este in calitate de vicepreședinte al Senatului. Si cred ca ar trebui sa fim mândri ca avem reprezentanți care sunt primiți atat de bine in SUA. O astfel de vizita nu a mai fost facuta de 10 ani.
Știți ce procedura de durata și cata munca presupune o astfel de vizita? Dacă ar fi fost atat de usor, dacă s-ar fi rezumat la bani totul, nu credeți ca ar fi mers și alți președinți de Senat, alte delegații? Este extrem de dificil sa obții întâlniri de lucru cu oficialii din SUA, iar doamna vicepreședinte a Senatului se numără printre puținii care au reușit această performanță. Sigur, este mai usor sa criticam, dar, totusi, sa nu contestam cat de mult înseamnă această vizită pentru imaginea României în exterior, pentru imaginea Forului Legislativ și pentru încrederea românilor în instituțiile statului și în reprezentanții noștri.
A urmat o săptămână de adânci regrete și mari procese de conștiință -cum am putut, în nemernicia mea, să mușc mâna care hrănește poporul român?!
Mi-a mai venit sufletul la loc, când am citit într-o altă publicație subersivă că: Diana Maria Tobă este membru al Consiliului de Administrație al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), cu o indemnizație lunară de 13.215 lei, iar de la începutul anului și până acum au avut loc șapte ședințe. (Instituțiilestatului.ro).
O fată din popor, care la 20 și ceva de ani, a reușit să-și impună experiența, școala și priceperea într-un vast domeniu ca cel mai sus menționat. O fată din clasa muncitoare care a asudat pe lângă marea doamnă de stat – Alina Gorghiu – cea care s-a luptat până și cu copiii pentru a-i deschide ușa propăvăduirii înaltelor principii liberale. Ne amintim cu toții, episodul de la Timișoara, când un copil fără origine sănătoasă, a refuzat să-i descuie ușa tovarăseși Gorghiu, aflată în campanie de reeducare a maselor îndobitocite, pe motiv că e hoață. Ce se-o fi ales de acest vlăstar obraznic, nu vom ști niciodată. In schimb, tovarășele Gorghiu și Tobă își duc mai departe lupta proletară, totul pentru bunăstarea nevoiașilor nerecunoscători. Sictir să le fie!
