La nivel național, România se confruntă cu una dintre cele mai ridicate rate de părăsire timpurie a școlii din Uniunea Europeană – aproximativ 16,8% dintre tinerii de 18–24 ani nu finalizează educația obligatorie, peste media UE de 9,3%.
Diferențele dintre mediul urban și rural sunt deosebit de pronunțate: în 2024, rata abandonului în mediul rural depășea 26%, în timp ce în orașe era de doar 3,3%.
Totodată, o treime din elevii din mediile rurale se confruntă cu dificultăți majore în accesul la școli liceale – circa 32% au de parcurs distanțe de peste 10 km pentru a ajunge la cea mai apropiată unitate liceală, ceea ce afectează participarea și continuitatea educației.
Situația în județul Argeș
În Argeș, rata oficială a abandonului școlar consemnată la nivel gimnazial era relativ scăzută la începutul deceniului – circa 1,3%, conform unei strategii locale de servicii sociale (2022-2027). Totuși, experții notează că această cifră poate ascunde dificultățile reale din teren, unde copiii din familii vulnerabile și din mediul rural sunt expuși riscului de a renunța la școală odată cu trecerea în învățământul liceal sau profesional.
n județul Argeș, multe unități școlare din mediul rural sunt incluse în programe naționale cu risc ridicat de abandon școlar. Prin inițiative sprijinite și din fonduri europene (PNRR), unități din comune și orașe mici primesc finanțare pentru programe de reducere a părăsirii școlii și pentru activități remediale care să susțină elevii vulnerabili. Printre școli vizate sunt unități din Pitești, Mioveni, Câmpulung și Ștefănești, dar și din comune precum Costești.
Organizații precum UNICEF România arată că aproape 400.000 de copii sunt încă în afara sistemului de educație formală și că intervențiile integrate – combinând sprijin educațional cu implicarea comunității – pot reduce semnificativ riscul de abandon școlar dacă sunt aplicate pe scară largă.
Datele din raportul Education and Training Monitor 2025 arată că participarea la educația preșcolară este mult mai scăzută în mediul rural decât în urban: de exemplu, doar circa 58% dintre copiii de 3 ani din rural sunt înscriși în grădinițe, față de 75% în orașe. Această diferență persistă la vârstele de 4 și 5 ani, ceea ce afectează pregătirea de start a copiilor pentru școală. Un sfert dintre copiii romi învață în clase segregate. La nivel național, o cincime dintre tineri nu finalizează învățământul secundar, ceea ce le reduce semnificativ șansele de angajare și incluziune socială.
Educația în medii defavorizate din România rămâne un domeniu afectat de inegalități puternice, lipsă de resurse și bariere structurale. Copiii din zone sărace, rurale sau marginalizate se confruntă cu acces mai scăzut la educație de calitate, abandon școlar ridicat și deficite de competențe de bază. Intervențiile statului și ale ONG-urilor sunt cruciale, dar rămâne necesară o strategie coerentă și susținută pe termen lung pentru a reduce decalajele și pentru a asigura fiecărui copil șansa la o educație de calitate și la un viitor mai bun.
