România a ajuns să importe de cinci ori mai multe legume și fructe decât exportă. În primele cinci luni ale anului 2025, valoarea importurilor a urcat la 2,16 miliarde de dolari, în timp ce exporturile au rămas la un nivel mult inferior.

Această dependență de piața externă pune o presiune uriașă pe agricultura românească. Fermierii locali, mai ales cei mici și mijlocii, se confruntă cu costuri ridicate, lipsa infrastructurii de depozitare și dificultăți de acces la marile rețele comerciale.

De ce domină importurile? Produse mai ieftine din Polonia, Turcia sau Spania; Lipsa lanțurilor de frig și a centrelor de colectare; Fragmentarea producătorilor români și puterea scăzută de negociere.

• Costuri de producție ridicate – fermierii români se confruntă cu prețuri mari la inputuri (semințe, îngrășăminte, energie).

• Infrastructură deficitară – lipsa spațiilor de depozitare și a lanțurilor de frig face imposibilă păstrarea și distribuirea eficientă a producției interne.

• Acces dificil la piață – micii producători rămân dependenți de intermediari, ceea ce reduce competitivitatea.

• Importuri mai atractive – țări precum Polonia, Turcia sau Spania oferă produse la prețuri mai mici și într-o gamă diversificată, preferate de comercianți și supermarketuri.

Consecințe. Micii fermieri riscă să dispară de pe piață, incapabili să concureze cu marfa de import. Consumatorii ajung să depindă de produse aduse din afara țării, adesea preferate pentru preț, dar nu întotdeauna pentru calitate. Economia pierde șansa de a valorifica un potențial agricol uriaș. Specialiștii susțin că doar investițiile în irigații, depozitare și procesare, alături de asocierea fermierilor, ar putea reduce decalajul față de importuri. De asemenea, campaniile de promovare a produselor românești ar putea crește încrederea consumatorilor în agricultura locală.