Lumina caldă a apusului, murmurul râului Budeasa și acordurile muzicii live au creat decorul perfect pentru primul vernisaj al studenților care au încheiat anul I la specializarea Artă Sacră, din cadrul Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte a Universității Naționale de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București – Centrul Universitar Pitești.
Organizat pe pontonul locației Taboo, evenimentul a reunit profesori, studenți, familie și iubitori ai artei într-o seară în care frumusețea creației s-a împletit firesc cu emoția și prietenia. Lucrările expuse au aparținut studenților Dobre Alexandra, Popa Valentin, Hulea (Iancu) Maria, Radu Alexandra, Mogoș Alexandra și Petrescu Cristina, fiecare dintre ei prezentând publicului rodul unui an de studiu, răbdare și căutare artistică.
Momentul cel mai așteptat al serii a fost dezvelirea unui portret de o remarcabilă expresivitate, realizat de Valentin Popa, profesor pictor de biserici. Lucrarea, dedicată conf. univ. dr. Mirela Isabela Popescu, profesor de Studiul Noului Testament, reprezintă primul portret din creația artistului și a devenit, fără îndoială, piesa de rezistență a expoziției.
Realizat într-o tehnică aparte, portretul creează impresia că privirea urmărește spectatorul din orice unghi, conferindu-i o prezență vie și o profunzime aparte. Alegerea profesoarei ca subiect al lucrării a fost, după cum a mărturisit autorul, un gest de recunoștință.
„În doamna profesor Mirela Isabela Popescu am descoperit bunătate, tărie, compasiune și o lumină sufletească pe care am simțit nevoia să o aștern pe pânză. Acesta este primul meu portret și mi-am dorit ca el să fie un omagiu adus unui om care inspiră.”
Surprinsă și profund emoționată, doamna profesor a primit tabloul cu lacrimi în ochi și a mulțumit celor prezenți prin câteva cuvinte care au atins inimile tuturor.
„Există daruri care nu se măsoară prin valoarea lor artistică sau materială, ci prin dragostea cu care sunt oferite. Primesc acest portret cu smerenie și recunoștință. Dacă am reușit să vă inspir să iubiți frumosul, credința și adevărul, atunci simt că misiunea mea de profesor și-a aflat rostul. Vă mulțumesc din suflet pentru această surpriză pe care o voi păstra ca pe una dintre cele mai prețioase amintiri ale vieții mele.”
Mai mult decât o expoziție de sfârșit de an universitar, vernisajul a fost o mărturie că arta sacră continuă să formeze nu doar artiști, ci și caractere, iar prima generație de studenți care a încheiat anul I a demonstrat că talentul, credința și sensibilitatea pot da naștere unor lucrări care vorbesc direct sufletului.
