De la început, vrem să subliniem că ne dorim ca acest material să fie citit în cheia în care a fost scris: cu mare simpatie și lejeritate profesională. Nu ne-am dus la ultimul antrenament al lui FC Argeș pentru a căuta găselnițe gazătărești, ci pentru a vedea această frumoasă echipă la ultimul său antrenament, în această formulă. Așa că, să dăm drumul la minge și la pix….
Inainte de a-mi face apariția pe stadionul Nicolae Dobrin, l-am sunat pe domnul profesor Augustin Eduard, pentru a-i cere voie. Așa este frumos când te duci în casa unui om. Am ajuns…O parte dintre jucători intrase pe teren. Tânăra speranță a echipei, Eduard Florescu mă ia în primire, de la înălțimea staturii sale: ”Nu știam că este antrenament deschis, cu public!” Și îi pasează lui Panait. Ca un copil în curtea școlii, pe care nu-l invită nimeni la fotbal, îi arunc peste umăr: ”Pentru mine este, vă deranjez?” „Nuu..!” Răspunde jucătorul de 21 de ani și râde cu Andrei Panait. Mă așez cuminte pe bancă, și imi trag și mai abitir ochelarii pe ochi. Când mă repliam după această primire, vine și antrenorul secund, Vali Năstase: ”Dumneavoastră? Vă putem ajuta cu ceva?” Mă ridic și-i spun ce și cum…zice că e ok, pot să rămân. In acest timp iese și antrenorul principal, Augustin Eduard. Dăm mâna, ne îmbrățișăm și începem să vorbim:
”Ce să-ți spun, Carmen, eu sper ca această preluare a echipei de către asociația formată dintre Apa Canal și Salubritate să ne ducă acolo unde ne este locul. Eu, personal, vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi-au acordat din nou încredere, domnii Cristian Gentea și Cornel Ionică. Nu mă întreba ce va fi de acum înainte, nu știu dacă mai rămân antrenor, probabil va veni Nicolae Dică. Eu mă întorc la tinerii mei, dar vreau să știți că toată viața mi-am dedicat-o acestui club, ceea ce o să fac și de acum înainte. Am auzit discuții că am tras pentru unii sau alții, nu este adevărat. Nu știi cum m-au înjurat la Clinceni, că de ce jucăm? La Ploiești la fel m-au întrebat că de ce jucăm așa bine? Le-am răspuns și eu, dând-o pe glumă: Bine, mă, la anul să ne ajutați și voi pe noi!” (Râde). Să scrii că mâine, vom avea 4 jucători sub 21 de ani în teren, și 4 sub 19 ani pe bancă. Scuză-mă, trebuie să mă duc la băieți…Aaa..să nu uit, le mulțumesc foarte mult și suporterilor noștri!
Intre timp își fac apariția și Vasile Popa și Jean Barbu. Mă apropii, oarecum, intimidată de extraordinara lor carieră de fotbaliști, și începem să vorbim. Jean Barbu, Cobra din Trivale, scrutează terenul cu privirea sa de un senin tulburător, iar cu Vasile Popa vorbesc despre nunți și despre jucătorii noștri. ”Cum e Hreniuc asta, munte de om! Dacă vă uitați pe teren, majoritatea sunt copii crescuți la Pitești sau în Argeș. Păi, noi, am promovat cu un nucleu puternic de foști jucători de la Mioveni: Raul Costin, Nilă…Nilă…un băiat de zahăr, mare caracter la vestiare!”, confirmă fosta glorie ceea ce și noi bănuiam de multă vreme despre Andrei Nila.
Apropo de Raul Costin, acesta a venit săptămâna asta însoțit de copiii lui și și-a predat echipamentul, un moment emoționant pentru cei care l-au cunsoscut. Raul nu mai este în cărți pentru viitorul sezon.
Când vorbeam noi acolo, un tânăr de 18-19 ani se apropie de noi și într-o română stâlcită spune: ”Vă mulțumesc pentru tot și vă doresc succes în sezonul viitor”! Iși strânge mâna cu Jean Barbu și cu Vasile Popa și pleacă mândru de pe teren…
”Băiatul asta este român, născut în America din părinți piteșteni, și care acum se pregătește pentru sau deja învață la o universitate de fotbal din Anglia. A făcut la noi 10 luni de practică. A venit la toate antrenamentele.”, îmi explică Vasile Popa.
Se termină antrenamentul. Ultimul din acest sezon și în această formulă. A lipsit Grigore Turda pentru că trebuia să ajungă la Sepsi, echipa cu care a semnat de câteva luni, și Raul Costin. Poate mă veți considera subiectivă și sentimentală, și poate chiar sunt, dar chiar avem o echipă de frumoasă, de jucători și antrenori cu caracter, de staff (în marea lui majoritate de profesioniști) . Și de suporteri inimoși și devotați. Doar cei care ne conduc trebuie să conștientizeze aceste lucruri și să nu mai dezamăgească. FC Argeș este ultimul nostru simbol cu care mai putem defila. FC Argeș este însuși Piteștiul făcut cunoscut în lume de geniul balonului rotund, neegalat de nimeni în România, Nicolae Dobrin. Sâmbătă vom disputa ultimul meci acasă, cu Snagov, frumos ar fi să dăm dovadă de patriotism local și să venim cât mai mulți la stadion.
P.S. Mulțumesc pentru cadoul de suflet primit astăzi, îl voi prețui mereu. Ca pe o mostră a acestor timpuri tumultoase, dar la fel de frumoase…
