Astăzi, de Ziua Bucovinei, ne închinăm în fața unei file sacre din istoria neamului românesc! Anul 1918 a fost anul Reîntregirii României, când marile noastre provincii istorice au ales să revină acasă, la sânul Patriei-Mamă România. Iar Bucovina, pământ al suferinței și al rezistenței românești, a fost cea de-a doua provincie care, la 28 noiembrie, și-a proclamat Unirea cu România, la opt luni după Basarabia și cu doar câteva zile înainte ca Transilvania să-și proclame, la rându-i, voința de Unire.

Dar această zi istorică nu poate fi celebrată fără a rosti adevărul despre tragedia pe care românii din nordul Bucovinei o trăiesc. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei a fost răpit României de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940 și făcut cadou Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene. De atunci și până astăzi, teritoriul Bucovinei de nord se află sub administrație ucraineană. De peste opt decenii românii de acolo trăiesc sub o continuă presiune de deznaționalizare, un asalt brutal asupra identității lor, o dramă pe care România nu mai are voie s-o ignore!

Școlile românești sunt închise pe bandă rulantă, licee întregi au fost desființate, iar limba română este izgonită treptat atât din educație, cât și din spațiul public. Mai mult, românii sunt alungați până și din propriile biserici, iar slujba în limba română este tot mai des amenințată, în timp ce preoții și enoriașii sunt intimidați și agresați.

130 de biserici ortodoxe în care se slujește în limba română, inclusiv Catedrala Mitropolitană din Cernăuți, riscă să fie trecute cu forța la noua Biserică Ortodoxă autocefală Ucraineană. Aceasta pentru ca etnicii români din Ucraina să nu revină în Biserica Ortodoxă Română de care au fost rupți de URSS în 1940 și să nu adere la Biserica Ortodoxă Română din Ucraina, înființată prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 29 februarie 2024.

Astăzi, românii bucovineni sunt trimiși în prima linie a războiului ruso-ucrainean, într-un conflict care nu este al lor și pentru care plătesc un tribut de sânge nedrept.

Mii de tineri bucovineni și-au pierdut deja viața iar cimitirele Bucovinei de nord devin martorii unui adevărat ETNOCID!

Chiar și în aceste condiții vitrege, românii continuă să fie majoritari în patru raioane din Regiunea Cernăuți: Storojineț, Adâncata, Herța și Noua Suliță. Dar dacă acest război nu va fi oprit, iar politicile de asimilare vor continua, comunitatea românească din nordul Bucovinei va fi decimată.

De aceea, în calitate de Deputat al Partidului S.O.S. România ales în Circumscripția nr. 3 Argeș, îi cer imperativ Președintelui României și Ministrului Afacerilor Externe să intervină ferm, pe canalele de politică externă, pentru a apăra românii din nordul Bucovinei!

Tratatul cu Ucraina semnat în 1997 trebuie reevaluat și, dacă este necesar, denunțat, atâta timp cât partea ucraineană nu își respectă obligațiile asumate. România nu poate continua să ofere sprijin necondiționat Ucrainei cât timp minoritatea românească este prigonită! România trebuie să obțină pentru românii din nordul Bucovinei aceleași drepturi de care se bucură etnicii ucraineni din România!

Astăzi, mai mult ca oricând, Ziua Bucovinei este un strigăt de trezire națională! Un apel la redeschiderea școlilor românești, la respectarea limbii române în biserici și la oprirea presiunilor asupra clerului și comunității românești din nordul Bucovinei.

Ziua Bucovinei nu este o simplă sărbătoare, ci un Jurământ. Un Jurământ că nu vom abandona niciodată românii din afara granițelor, că nu vom permite ca nordul Bucovinei să fie dat uitării iar românii de acolo transformați în străini pe propriul lor pământ!

Tudor Ionescu
Deputat de Argeș
Partidul S.O.S. România